Dear M. sau ~ Where the sea meets the sky

Tags

, , , ,

13664653_1150979504973966_1920159423_n.jpg

Dacă mi-ar fi spus cineva acum câteva luni că avea să ne întâlnim, cu siguranţă aş fi zis că e nebun.

Întâlnirea noastră a fost nu doar spontană şi total neplanificată, dar cu urmări mai mult decât binevenite care mi-au deschis orizonturile şi dorinţa de cunoaştere.

M-ai întâmpinat cu un aer arzător şi totuşi aveai farmecul tău pentru că în ciuda căldurii nu plutea un sentiment copleşitor şi obosit ci mai degrabă sexy. Clima aridă ţi-a conturat nuanţe frumoase de bej-nude şi rosu-maro care s-au extins din peisajul natural în arhitectura oraşului încadrat de istorie şi contemporanism.

Îmi amintesc momentul când te-am văzut prima dată; ţi-am văzut încă din avion ruinele care mi-au trezit curiozitatea şi ai continuat să mă surprinzi la fiecare pas – de la culorile aride ale pământului la mare albastră, la verdele-albastru al munţilor; de la nivelul mării învolburate la înaltul far ce veghează punctul Nordic; de la străzile înguste la libertatea plajelor şi munţilor; de la pereţii scorojiţi şi obloanele geamurilor la culorile clădirilor oraşului, în total acord de nuanţe; de la căldura localnicilor spanioli la suprapopularea cu nemţi veniţi în vacanţă, de la cactuşi la aloe vera, de la nisipul fin la stâncile abrupte,
la libertatea cerului care întâlneşte marea.

Îţi ador latinitatea şi pasiunea ce clocoteşte în arhitectură, în atmosferă, în natură, în aer, în dans, în mare. Însă legătura noastră este doar trecătoare… fiind o pasageră în viaţa ta nu mi-a lipsit nimic, ba chiar mi-ai oferit tot ce aveai mai bun, mai mult decât am cerut sau decât mă gândeam că pot cere. Însă nu pot fi fericită ştiind că oamenii tăi nu sunt, ştiind că eşti blocat undeva între un Est sărac care oferă oamenilor o perspectivă limitată şi un Vest care oferă totul trecătorilor ca mine.

13874596_1150960328309217_379293167_n.jpg

Eşti perfect pentru oricine vine şi pleacă, mai mult decât şi-ar putea dori. Nu pot însă trăi într un paradis când alţi oameni suferă, cel puţin nu acum. Şi nu pot lăsa oraşul, mă voi întoarce la L. Sunt parte din el.

Nu m-am gândit o clipă la despărţire. A fost perfect cât a fost. Pentru că perfect nu înseamnă să ai totul ci să ai cât îţi trebuie.

A durat perfect, nici mai mult nici mai puţin.

Acum că am plecat nu îmi pare rău, ştiam de când am ajuns că nu eşti al meu iar scurta mea aventură se va încheia.

Însă îmi lipseşti.

Marea ta limpede şi caldă, vântul care îmi umbla prin păr, soarele care îmi încălzea trupul, stâncile care îl zgâriau; deţii elementele vitale după care tânjesc neîncetat.

Te-ai bucurat de trupul meu iar eu am acceptat acest compromis.

Nu am destule cuvinte să te descriu, eşti ceva prin care fiecare persoană trebuie să treacă cel puţin o dată, un must în această viaţă.

Kisses,
m.g.13867139_1150976144974302_211865559_n.jpg

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 243 other followers